NicotineWasMe

Statea intinsa pe pat si privea absenta tavanul. Faldurile camasii ei de noapte ii dezvaluiau picioarele. Parul lung si cret i se rasfira pe perna udata de lacrimi. Isi amintea tot ce se intamplase si din cand in cand ofta, lasand sa se mai desprinda cate o lacrima din ochii ei verzi...Parea ca asteapta sa fie pictata, dar de cine? Era singura in camera si doar vantul mai misca discret perdelele albe, iar ceasul isi continua monoton tic-tac-ul. Fata nu baga de seama, gandurile ei erau departe...in trecut...Doar un suras ii mai lumina chipul, la amintirea clipelor frumoase petrecute poate numai in imaginatia ei...

"Ai cazut de pe piedestalul pe care eu, cu atata grija, te asezasem...acum nu mai plange, n-are rost...Esti un nimic! Si eu sunt un nimic, dar macar realizez asta...Nu mai zambi! N-ai dreptul! Acum eu vorbesc si tu asculti, eu scriu si tu citesti, eu rad si tu plangi, eu urasc si tu iubesti! Pretinzi ca ma cunosti...cum?! Cand nici eu nu ma cunosc oricat as incerca...Vrei sa te iert? ha ha! Nu crezi ca ceri prea mult? Lasa-ma sa vorbesc, macar acum asculta-ma si taci! Te urasc, si cu un "imi pare rau", nu schimbi nimic! Asta nu sunt eu? Stiu ca nu sunt eu, dar tu nu meriti sa ma port altfel...Poti sa taci, te rog frumos? Aproape ca nu-mi m