Statea intinsa pe pat si privea absenta tavanul. Faldurile camasii ei de noapte ii dezvaluiau picioarele. Parul lung si cret i se rasfira pe perna udata de lacrimi.
Isi amintea tot ce se intamplase si din cand in cand ofta, lasand sa se mai desprinda cate o lacrima din ochii ei verzi...Parea ca asteapta sa fie pictata, dar de cine? Era singura in camera si doar vantul mai misca discret perdelele albe, iar ceasul isi continua monoton tic-tac-ul. Fata nu baga de seama, gandurile ei erau departe...in trecut...Doar un suras ii mai lumina chipul, la amintirea clipelor frumoase petrecute poate numai in imaginatia ei...